Desen care indică o agresivitate potrivita vârstei de 1-3 ani.
Despre agresivitate și violență
Agresivitatea copiilor este unul dintre cele mai complexe comportamente cu care un părinte este obligat să se confrunte. În primul rând, îi face pe mulți părinți să se simtă ca și cum au eșuat ca educatori.
Ei stau nedumeriti în fața profesorului sau educatoarei și a altor părinți și le este greu să înțeleagă de ce copilul lor au reactionat asa.
Alți părinți reacționează agresiv la agresivitatea copiilor lor, folosind chiar ei violență verbală sau fizică.
Alți părinți se afla intr-un punct zero din punct de vedere educational: ei comunică mesaje contradictorii și confuze despre modul în care copilul ar trebui să se comporte în confruntările cu alți copii, cum ar fi: „Nu trebuie să fii violent, dar dacă alții te lovesc – lovește-i înapoi!” Acest lucru face ca mulți copii să se simtă foarte confuzi.
Pot fi mai multe motive posibile pentru care copiii au un comportament agresiv:
- Agresivitatea potrivita vârstei
Mulți copii cu vârste între 1-3 vor bate, vor mușca sau îi vor împinge pe alții. La aceste vârste, copiii se află în mijlocul etapei egocentrice și sunt foarte posesivi cu privire la jucăriile lor.
În acest moment al dezvoltării lor psihologice, desenele lor sunt caracterizate în mare parte de mazgaleli și, pe măsură ce acestea progresează, la fel progreseaza și cogniția socială și experiența lor, determinând ca agresivitatea lor să se reducă în favoarea a noi tactici de negociere.
- Agresivitatea ca strategie de socializare.
În acest caz, copilul își dă seama că fiind agresiv își poate îmbunătăți statutul social.
În consecință, ca și în exemplul următor, astfel de desene ale unui copil vor fi caracterizate de tendințe agresive și chiar violente, cum ar fi presiunea intensă asupra instrumentului de desen și mișcarea furtunoasă, agitata pe pagină.
Atunci când analizăm astfel de desene, este important să verificăm dacă acest copil obișnuia să deseneze în acest fel înainte de a deveni parte a unui grup sau a început să facă acest lucru ca urmare a noii sale concepții (false).
3.Agresivitate din cauza frustrării și a imaginii de sine scăzute.
In aceste cazuri este mai bine văzută ca un semn de suferință.
În aceste desene ale copiilor, dincolo de indicațiile clasice de agresivitate, vedeți și motive legate de imaginea de sine scăzută și sentimente de frustrare și neputință.
Acest lucru se vede ilustrat in desenul următor, în care figurile sunt desenate cu o linie slabă și sunt relativ subțiri, oarecum fragile și marginale în comparație cu restul elementelor din desen, care sunt realizate cu linie rigidă și punand presiune pe instrumentul de lucru dar si pe pagina.
4.Agresivitatea datorată stresului familial.
În acest caz, agresivitatea este specifică unui anumit timp și loc și urmărește evenimente negative din viață, cum ar fi moartea, boala, divorțul sau, alternativ, evenimente de moment, cum ar fi nașterea unui nou frate sau soră care poate fi perceput ca eveniment negativ pe termen scurt.
În astfel de cazuri, desenele de familie, în special, pot aduce lumină asupra cauzei agresiunii.
Desenul prezentat mai jos, de exemplu, a fost făcut în mijlocul unui proces de divorț prelungit și dificil.
Tatăl este desenat la dreapta și mama la stânga, despărțită de o steaua lui David.
Tatăl este desenat cu brațe, în timp ce mama este fără brate. Interpretarea acestui desen m-a ajutat să identific agresivitatea fiului lor ca fiind direct legată de conflictele ascunse dintre ei și de modul în care îi percepe pe amândoi.
5.Agresivitatea datorată anumitor dizabilități de învățare.
Datorită dificultăților lor de procesare cognitivă, copiii cu dizabilități de învățare deseori interpretează greșit reacțiile sociale și demersurile sociale făcute de colegi. Desenele lor vor fi caracterizate de obicei de obiceiuri ale copiilor cu dizabilități de învățare, cum ar fi adăugarea de elemente care nu au legătură cu tema principală etc.
6.Agresivitatea ca problemă de conduită apare în principal atunci când întregul mediu îi comunică copilului mesaje contradictorii.
Atunci cand copilul nu intelege reactiile parintilor(mama ii cere ceva,tatal altceva) sau pe ale celor de la gradinita sau scoala si nu stie ce este bine si ce este rau face un desen fara sa traseze vreo linie clara,ca in desenul de mai jos.
7.Agresivitatea ca formă de eliberare.
Mulți copii acționează agresiv pentru a elibera multipli factori stresanti cum ar fi concurenta,cerintele exagerate ale parintilor,cerintele mari ale grupului.
În acest caz, cel mai frecvent ei indica acest lucru in desene prin rigiditate, așa cum se vede mai jos, în colorarea densă.
8.Modelul parental impus este adesea o sursă de agresiune, în special în cazurile de abuz asupra copiilor. În astfel de cazuri, agresivitatea copilului este un răspuns direct la metodele educaționale dure de acasă.
În consecință, desenele copilului vor indica indicații clare de maltratare.
Părinții fetei care a făcut următoarele desene m-au contactat pentru o sedinta din cauza comportamentului ei violent. Aceștia au raportat că fiica lor, în vârstă de 2 ani și 9 luni, are atata furie incat este capabilă să tranteasca un alt copil pe podea.
Desigur, părinții ei se temeau de violența ei și căutau să-i afle cauza.
Această fată este plină de prezență și încredere, așa cum se dovedește mai ales prin faptul ca a utilizat cu incredere intreaga suprafata.
Ritmul cu care desenează indică faptul că are o înțelegere rapidă și este capabila să se exprime clar într-un mod care îi încântă pe toți cei din jurul său.
Îi place atenția pe care reușește să o obțină și știe să profite de ea pentru a influența mediul social. Cu toate acestea, presiunea intensă pe care o aplică instrumentului de desen(vezi prima imagine de mai jos) până la sfâșierea paginii în anumite locuri, indică, de asemenea, că este un copil foarte încăpățânat.
Dar, desenele ei indică faptul că voința ei rezultă de fapt dintr-un sentiment profund de frustrare.
Parintii mai spun că are tendința de a acționa „violent” atunci când lucrurile nu îi ies asa cum doreste – de exemplu, a vomitat voluntar atunci când părinții ei au părăsit-o sau i-au cerut să se comporte într-un mod care nu era placut pentru ea.
Pe baza analizei mele asupra desenelor mai vechi ale acestei fete, se părea că există ceva în mediul ei actual, care a stresat-o în mod semnificativ. În desenele sale anterioare, ea a aplicat mai puțina presiune instrumentului de desen și mișcarea sa a fost mai slabă în întregul stil de desen.
Am realizat că dificultățile sociale ale fetei și comportamentul violent la grădiniță au rezultat dintr-un sistem autoritar impus neadecvat vârstei.
O constientizare importanta este de multe ori provocată chiar si de concurență.
Pedeapsa obișnuită în grădinița si anume pusul la colt astfel incat copilul sa reflecteze asupra comportamentului greșit – a adus un rezultat opus în cazul ei.
În timp ce stătea acolo, i s-a parut foarte greu să isi învețe lectia, ci mai degrabă a folosit timpul pentru a identifica părțile „vinovate” – un model repetat în relațiile cu părinții ei.
Prin urmare, prima mea recomandare adresată familiei a fost să vada cum nevoia ei de atenție și influență asupra mediului său poate fi canalizată către direcții care o vor ajuta .
După cum am menționat deja, îi plăcea să fie în centrul lucrurilor și era complet prezentă pe pagina de desen.
În consecință, soluția de a o ține departe ar fi putut aduce rezultate parțiale. M-am gândit că este mai bine să analizez diferitele roluri ce ii plăcea să le joace și prin ele să aflu cu ce poate ea contribui in familie si in societate.
De asemenea, le-am recomandat părinților să clarifice relația dintre comportamentul responsabil și grijuliu și asumarea responsabilității în alte aspecte.
Concluzia mea este că niciun copil nu se naște violent.
Din păcate, unii copii află că modelele lor de comportament violent au efecte puternice asupra mediului lor și le pot aduce beneficii în multe feluri.
Fragment din ’’The Complete Guide to Children’s Drawings’’
Autor: Michal Wimmer
