Încrederea în sine este prima cerinţă a marilor realizări și aceasta încredere apare și crește treptat în funcție de acțiunile noastre indiferent ca vorbim de adulti sau de copii.

Atenție însă ca exista doua tipuri de încredere:

1.Increderea în sine care vine din experientele pozitive de viața,din lipsa esecurilor.

2.Increderea în sine care vine de pe urma trairii unor situații dificile.

Dacă ne referim la primul tip de încredere este demonstrat faptul ca poate fi ușor de zdruncinat când copilul crește și numai poate fi protejat de greutati.

Tocmai de aceea se numește încredere în sine falsa și poate fi transmisa atunci când copilul este lăudat exagerat pentru rezultate care nu sunt excepționale, cand sunt laudati pentru un comportament normal ,cand le indeplinim toate dorintele , când le asiguram toate nevoile financiare sau când le permitem sa nu își asume riscuri.

Aceasta falsa încredere ne face sa ajungem niște adulti cu o totala nesiguranta pe noi și în timp ajungem sa avem probleme emotionale grave.

În ceea  ce privește al doilea tip de încredere,cea autentica vine din confruntarea cu esecuri sau cu greșeli .

La copii,o încredere în sine autentica începe când îi lasam sa facă alegeri și să se confrunte cu consecințele alegerilor  și când le aratam ca esecurile și greșelile fac parte din procesul de invatare.

Este important ca și părinții sa își gestioneze propriile anxietati și frici care stau la baza tendintei dea  proteja copilul excesiv.

Prima caramida în zidul increderii se pune în primii ani de viața.

La un an copilul își da seama ca nu este parte din mama și ca se poate mișca independent.

Intre 2 și 3 ani când deja umbla ,chiar alearga sa nu auda:’’nu ,nu ai voie,o sa cazi,o sa patesti ceva’’ fiindcă îl programam mental sa creadă ca fără cineva în jur o să iasă rău și mai bine sa nu încerce.

Intre 3-5 ani copilul imita fără însă sa știe regulile și consecințele actiunilor.

Aici,greseala apare când ii spune ce sa NU facă în loc de ce anume sa facă sau cum sa facă bine un lucru.

Începând cu vârsta de 7 ani pana spre adolescenta copilul vrea sa ajute,de aceea critica trebuie sa lipseasca când un lucru este făcut chiar și prost din buna intenție.

Lauda ce este de lăudat,corecteaza cu grija și dragoste unde este cazul in loc sa crești un

– copil delasator:oricum nu fac bine,mai bine nu fac deloc

-copil perfecționist:intotdeauna este loc de mai bine

-influentabil:ce o să zică alții

-temator:daca ma fac de rușine

-anxios:nu o să îmi iasă bine