Cartea saptamanii

Poveste de vindecare pentru sufletul in proces de reabilitare

EXTRASA DIN COLECTIA DE POVESTI’’SUPA DE PUI PENTRU SUFLET’’

GRASA ,PROASTA,URĂTĂ

’’STA IN PUTEREA NOASTRA SA INCEPEM LUMEA DIN NOU’’

THOMAS PAINE

NOROCOASA .BINECUVANTATA.OPTIMISTA.FERICITA,acestea sunt cuvinte noi in vocabularul meu.Au un gust dulce si suculent in gura mea ,exact ca fructele exotice,atunci cand le pronunt.

Lucrurile in viata mea nu au inceput prea bine.Cand m-am nascut,mama nu a vrut sa ma tina.In carnetul meu de bebelus,ea a scris:’’DEBBIE ERA UN BEBELUS GRAS SI NEATRAGATOR ’’.

Tata a inceput sa ma abuzeze inca inainte sa incep sa vorbesc.Bunicii mei,parintii si surorile erau mici ,frumosi si destepti,mie mi se amintea mereu  ca sunt Grasa,Proasta si Urata.Pana sa ajung la pubertate fumam,beam si luam pastile de regim prescrise de  la doctorul la care ma dusese mama.Ce faceam la scoala era un dezastru.M-am casatorit la 17 ani cu un tip care ma batea iar la 19 ani eram divortata si moarta pe interior.

M-am mai casatorit de doua ori si am avut un fiu pretios si am continuat sa beau.Cand betia mea aproape ca a distrus nunta surorii mele ,a trebuit sa imi infrunt demonii.Am intrat intr-un program de recuperare la spital si,dupa patruzeci de zile ,am iesit de acolo cruda si vulnerabila,un alcoolic treaz.Asta se intampla acum 19 ani si de atunci nu am mai pus gura pe bautura.

Acela a fost doar inceputul refacerii mele.Mergeam la intalnirile Alcoolicilor Anonimi in fiecare zi,lucram cu Pasii si imi faceam corectarile.Dar eram atat de deteriorata ,inca mai eram fata Grasa,Proasta si Urata care fusesem intotdeauna.Tatal meu,mort de mult,s-a intors sa ma bantuie ,indemnandu-ma sa-mi tai gatul mai degraba decat sa privesc in fata adevarul abuzului lui.

Remarcabil am gasit munca vietii mele ,imaginand si apoi creand un centru pentru tineret in South Central Los Angeles -APCH(A PLACE CALLED HOME).

Dar chiar si aceasta munca bogata si plina de satisfactii nu m-a impiedicat sa alunec in alta relatie abuziva,de data asta cu un barbat care ulterior a fost condamnat pentru viol si crima.Eu am scapat,am fost mai norocoasa decat urmatoarea lui prietena.

Acum opt ani,m-am imprietenit cu o artista pe nume Diana si n-a trecut mult timp pana am ajuns cele mai bune prietene.Mergeam impreuna la intalnirile de lucru pe cei Doisprezece Pasi ,scriam impreuna si dupa o lunga perioada si spre surprinderea noastra reciproca ne-am indragostit .Viata incepea sa arate bine,in sfarsit,cand aproape ca am murit intr-un accident oribil de masina .In luna cat am fost in spital ,ranile mele adanci s-au complicat cu un accident vascular cerebral si cu un atac  de cord.Diana nu  m-a parasit niciodata.

Dupa ce m-a adus acasa,a inceput cu adevarat munca intr-adevar ingrozitoare a refacerii.Aveam oase frante ,o rana grava la cap si traumatism cerebral,dar nu aveam nici cea mai mica idee ce mi se intamplase sau cat eram de ranita.Diana si cu mine am trecut de la a fi egale la a fi mama si adolescenta indaradnica.Relatia noastra a trecut de la a fi ceva despre noi la a fi ceva despre mine.Ea ingrijea si proteja ,eu ma impotriveam si razvrateam.

Impreuna si separat ne vedeam cu psiholoaga.Traumatismul descuiase o intreaga cutie a Pandorei de emotii,amintiri si sentimente necunoscute de vulnerabilitate.Am inceput sa analizez si sa scriu despre cele mai timpurii experiente ale mele de abuz.Scriam si imi aminteam.Procesul era sfasietor si progresul infinitezimal.Mi-am dus amintirile la un psiholog si am lucrat la descalcirea nodurilor rasucite si incalcite ale istoriei mele personale.Am inceput sa imi infrunt fricile si greselile.

In mod miraculos Diana si cu mine ne-am croit drum inapoi la o relatie de egalitate,respect si iubire,fiecare asumandu-si responsabilitatea pentru sine,incurajand-o pe cealalta si pazind viata rara si frumoasa pe care o descoperisem impreuna.

Terapia este  inca dureroasa .Eu vreau sa ma indepartez de amintiri,sa imi neg greselile si sa le las sa alunece inapoi in umbra.Dar azi am sprijinul plin de iubire care imi permite sa infrunt adevarata uratenie a trecutului meu ,sa ma uit la ea si sa o las sa plece.Azi am un fiu,surori,prieteni si o partenera care ma accepta asa cum  sunt si pe care o iubesc fara rezerve.Foarte incet,ajung sa vad ca ,desi probabil ca intotdeauna o sa tin regim,iar gandurile si cuvintele imi sunt uneori amestecate si n-o sa arat niciodata ca un model de revista,numele meu nu este Grasa,Urata si Proasta .Numele meu este Debrah.

Azi ma trezesc folosind aceste cuvinte:norocoasa,binecuvantata,deschisa,optimista,satisfacuta,multumita,fericita si foarte,foarte recunoscatoare.

PROBABIL CA ASTA ESTE SENTIMENTUL REFACERII.

Debrah Constance ,povestita lui J.I.Kleinberg

 

Sursa poza:internet

Lasă un răspuns